Paul Gherasim, aristocratul luminii
Un film-eseu dedicat comemorării a 100 de ani de la nașterea pictorului creștin Paul Gherasim (1925–2016), una dintre cele mai semnificative figuri ale artei românești contemporane, un artist și un gânditor pentru care lumina, forma și tradiția s-au contopit în creație.
Un film realizat în integralitate după scrierile lui Paul Gherasim.
“Gust duhovnicesc are lumina prin care Dumnezeu ne face văzută bunătatea, gustul luminii dumnezeieşti este gustul bucuriei sfinte.
Bun este Dumnezeu Cuvântul, dăruind nouă gustul credinţei. Cel ce a pus în dar întreaga Sa bunătate a şi luminat vederea prin bunătatea milei. Gustând din Cuvântul lui Dumnezeu, gustăm din bunătatea negrăită a iubirii Sale. ,,Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” (Ps. -) Acest sfânt verset cheamă la o pregustare umbrită de taină. Este chemarea dea gusta şi a vedea lumina DE JERTFE, chemare descoperită şi îngerilor. Cel ce a coborât din dumnezeiasca slavă, pentru a lua chipul omului, a luminat vederea prin lumina smeritei cugetări a minţii. Smerenia este sarea, subţirimea gustului, străvezimea darului deosebirii.
Suntem martorii unor vremi, la care nu ne așteptam. Nu ne mai este clar în ce parte a lumii ne aflăm. Parcă am plecat fără să avem înainte un drum cunoscut, împinși spre un „viitor” nu se știe al cui. Răspuns bun nu putem avea decât în lumina cunoștinței. Prin nevoință ne cunoaștem fiecare nevoie în parte, voința se cumințește, devine ascultătoare, în așteptarea răspunsului bun ne privește răaspunderea. Căutăm urmele drumului drept învățănd dreptatea, prin fiecare răspuns ne trezim răspunzători de rostirea fiecărui cuvânt. Deplină, libertatea ne este dată pentru a înțelege că deplină este și răspunderea pe care o avem pentru acest tainic dar. A binevoit Dumnezeu să ne lumineze toate darurile cu darul credinței. Este darul prin care descoperim că nu omul, ci Dumnezeu este măsura a toate. Dumnezeu este măsura, în umbra acesteia sunt toate câte ne sunt cunoscute și necunoscute. Adevărul este măsura răspunsurilor noastre.” (Paul Gherasim)