A spune și a face. Două coordonate care implică acțiunea noastră fizică. Înainte de toate, însă, gândul este cel care le formulează și inima cea care le modelează. Dumnezeu a rânduit ca scriitorul Mircea Stanciu, mult prea devreme plecat dintre noi, să izbutească să construiască cu o iscusință ieșită din comun un abecedar de acțiune și viață duhovnicească pentru cei mici.

Cei șapte ani de acasă nu presupun doar o dezvoltare de habitudini și o suită de exerciții care pun abilitățile (talanții) în mișcare, ci, mai cu seamă, o înțelegere a lucrurilor cu adevărat importante. Copilăria este un răstimp pe care îl dă Dumnezeu spre sădire și răsărire. Sădirea presupune actul părintesc și ține mai mult de fizica existenței, însă răsărirea ține de partea duhovnicească a omului care va să crească. Răsărirea aceasta, de care sunt responsabili nu doar părinții, nu se poate petrece decât în pridvorul cerului – Biserica.