O revoluție nu în sens de răsturnare, de răscoală, ci de mișcare în jurul unui ax. În cazul acestui proiect axul este Hristos. Sfântul Grigorie de Nyssa, însemnat om de cultură și filosof creștin al veacului al IV-lea, pentru care frate său, Sfântul Vasile cel Mare, i-a fost maestru și părinte, într-un cuvânt model, spunea că: „Fiecare din noi este pictorul propriei sale vieți. Sufletul nostru este ca o pânză; virtuțile sunt culorile; Iisus Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.” Nu putem să vorbim despre adevăratele modele ieșind din matca ortodoxiei. În afara acesteia, cel mult, pot exista eroi.

În anul 2016 am pornit la un drum anevoios și, deopotrivă, spectaculos, în căutarea unor oameni-călăuză. Anevoios spun, pentru că e greu să pornești la drum cu traista cam goală. Spectaculos, pentru că am pășit pe tărâmul unei bucurii neîntrerupte, aceea pe care ți-o dăruiește întâlnirea cu astfel de oameni. Am numit acest drum REVOLUȚIA MODELELOR și am dedicat demersul meu tinerilor care au nevoie de modele reale și, nicidecum, false. Resorturile acestui proiect țin de cultură și de ortodoxie. De cultură, pentru că ea este pilonul principal în educația unui tânăr și de ortodoxie pentru că aceasta este, fără doar și fără poate, precum îi spune și numele, credința cea dreaptă și deci, calea cea bună.

Am pus acest proiect sub semnul a două personalități imense ale culturii românești. Zoe Dumitrescu Bușulenga (Maica Benedicta) și George Enescu. Cea dintâi, eminent pedagog și filosof al culturii, a fost întrebată dacă există o criză a culturii. Răspunsul a fost categoric: „Da! Pentru că nu ne mai interesează trecutul, ci numai prezentul. Iar asta ne taie rădăcinile. O lume fără rădăcini e o lume fără morală.” Cel de-al doilea, considerat cel mai mare muzician român, spunea, acum mai bine de 70 de ani, că: „Ne-am căptușit cu modele false, modelul omului care reușește ușor, care se descurcă, care știe să facă bani. Ne-am pierdut moralitatea, manierele și educația. Am uitat să ne îmbrăcăm frumos, să ne mai purtăm elegant. Am pierdut nu burghezia materială, ci burghezia spiritului, noblețea spirituală. Trăim azi într-un mediu semicultural și parvenit, impulsiv și brutal. Suntem foarte departe de ce am fost cândva…” E lesne de observat că numitorul comun al acestor afirmații este morala. Morala nu e cea dată de legile făcute de om, ci de îndreptarul lui Dumnezeu dat nouă pentru a fi Oameni.