ANTIDOT LA ZADAR, un film despre suferință și speranță.
ENGLISH VERSION – ANTIVAIN – https://youtu.be/Gzy7jUnIIyA
Un discurs filmic care redă publicului o mică parte din povestea doamnei Micaela Ghițescu, scriitor și eminent traducător, președinte al Fundației Culturale Memoria și director al revistei cu același nume, care vorbește despre suferință, dar și despre speranță. Zadarul pentru domnia sa și pentru cei mai mulți care au suferit în închisorile comuniste a fost și este o noțiune inexistentă. Viața și pătimirile lor se fundamentează, prin excelență, pe nădejde, credință și dragoste, valori care astăzi sunt lăsate la colțul… istoriei.
Micaela-Alexandra Ghițescu era studentă la Facultatea de Filologie, secția Franceză, a Universității din București, când a fost arestată la 24 octombrie 1952, fiind inclusă într-un lot de persoane acuzate de spionaj, pentru că frecventaseră Institutul Francez și purtaseră corespondență cu străinii. Împlinise 21 de ani…
În noiembrie 1953 a fost condamnată la 4 ani închisoare corecțională. A fost încarcerată la Uranus, Jilava, Mislea (o mănăstire transformată în închisoare) și Miercurea Ciuc, de unde a fost eliberată în octombrie 1955, în urma unui decret de amnistie. Din 2003 până în 2018, când a plecat dintre noi, a fost redactorul-șef al publicației „Memoria – revista gândirii arestate” și președinta Fundației Culturale Memoria. A publicat peste 80 de volume de traduceri din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană și engleză, pentru care a fost răsplătită cu numeroase premii și distincții.
Pentru activitatea de promovare a culturii portugheze, președintele Portugaliei i-a conferit în anul 2015 Ordinul Infantelui Dom Enrique (Ordem do Infante D. Henrique) cu gradul de Mare Ofițer. A primit cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală pentru mireni și, post-mortem, i s-a conferit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer.
A plecat la Domnul în mai 2019.
A filmic speech that tells the audience a small part of the story of Mrs. Micaela Ghițescu , writer and eminent translator, president of the Memoria Cultural Foundation and director of the magazine of the same name, who speaks of suffering, but also of hope. Zadar for her and for most of those who suffered in communist prisons was and is a non-existent notion. Their lives and sufferings are based, par excellence, on hope, faith and love, values that today are left on the edge of… history.
Micaela-Alexandra Ghițescu was a student at the Faculty of Philology, French department, of the University of Bucharest, when she was arrested on October 24, 1952, being included in a group of people accused of espionage, because they had attended the French Institute and corresponded with foreigners. She had turned 21 years old…
In November 1953 she was sentenced to 4 years in correctional prison. She was imprisoned in Uranus, Jilava, Mislea (a monastery turned into a prison) and Miercurea Ciuc, from where she was released in October 1955, following an amnesty decree. From 2003 to 2018, when she left us, she was the editor-in-chief of the publication “Memoria – revista gânțirii arestate” and the president of the Memoria Cultural Foundation. She published over 80 volumes of translations from Portuguese, Spanish, French, German and English, for which she was rewarded with numerous awards and distinctions. For his work promoting Portuguese culture, the President of Portugal awarded him the Order of Infante Dom Enrique (Ordem do Infante D. Henrique) with the rank of Grand Officer in 2015. He received the highest distinction of the Romanian Orthodox Church, the Patriarchal Cross for laypeople, and, posthumously, he was awarded the National Order “Faithful Service” with the rank of Officer. He went to be with the Lord in May 2019.